non devi piangere

z s f g

as vrea sa stea cit mai incomod

Mimează sinceritatea, nu merge niciodată până la capăt cu sonda
N-o împinge în nas sau în urechi, nici vorbă de alte orificii ruşinoase
Silueta ei rotundă, cărnoasă se răsfrânge în trei-patru dungi cu efect artistic
Ori de câte ori trece pe lângă oglindă.

.solzii peştelui capătă seara un luciu şters, mort.

De fiecare dată când o văd, îmi imaginez cum i-ar sta cu plasturi
lipiţi peste sâni, sau şi mai rău, cu căluşul în gură
şi cu limba scoasă în afară cu forţa.
Cu cât se smiorcăie mai mult, cu atât pun mai mult din vopseaua neagră,
trag peste ochi banda de cenzură.
după ce-i ating pielea, simt că trebuie să mă spăl pe mâini

nu începe nimic

perdelele se umflă peste corpurile galvanizate
o pătură de aer fierbinte se infiltrează pe sub uşă
mă uit cum se face dimineaţă
apa se revarsă afară pe la tocuri

forme urâte, suprafeţe respingătoare,
mişcări scălămbăiate
--i-a alunecat cotul pe mucegai—
nu facem nimic ca să vă protejăm locurile

şi ziuă de se face, lumina grasă
taie planuri perpendiculare. Peisaj 2D.
„am simţit nişte cercuri care se fixau pe inimă”
culorile pulsează, fără nuanţe

când mă sună
îmi cere să-i spun cifre