A bad joke without lines Punch the air, hands collapse in desperate coma My eyes pinpoint out the illusion, a bad dream these ties A stale and ugly kiss Handsome ridges melt away the layers of waste, think prodding savior eating away at raw nerve flesh ... Self-medicating ghost of times past forgotten There is no dark pride in loneliness Escape those thick heads, denounce those addictions and memory fade What?s your pleasure, pistol or syringe? ...Watch those memories Or drop dead
Monday, September 26, 2011
Thursday, September 22, 2011
Friday, May 6, 2011
Friday, April 22, 2011
Lumina mea, îmi va fi întotdeauna dor de tine
Ma conectez la lumina de veghe, a cărei sursă,
în mod deliberat
Nu se arată,
Ci infuzează-n mine, aşa cum eu aş fi
mulţimea peste care se lasă
O pânză de lumină laser
Până când eu nu voi fi eu, în sfârşit
în mod deliberat
Nu se arată,
Ci infuzează-n mine, aşa cum eu aş fi
mulţimea peste care se lasă
O pânză de lumină laser
Până când eu nu voi fi eu, în sfârşit
Wednesday, March 9, 2011
Monday, March 7, 2011
cold cold ground

http://pascal.fellonneau.free.fr/EnglishVersion/Cold_Cold_Ground/index.html
http://pascal.fellonneau.free.fr/EnglishVersion/photos_eng.html
Thursday, March 3, 2011
statistic
this party sucks, let’s leave
Bărbatul aleargă după un ghemotoc alb care abia dacă se vede în zăpadă. Şi azi m-am trezit, şi azi am fost capabilă să fac şi să dreg. Iau punga mai mare şi mă gândesc: Petrecerea asta e ca vai de capul ei.
Zi însorită, picură de pe acoperişuri ca de pe clopotul unui templu budist.
power power power ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
Sunetul de bulă care se ridică de sub apă a skype-ului, conversaţie nouă!!
Întind firul de păr lucios, observ că se termină într-o bucăţică despicată pe care o rod şi o arunc pe jos.
Ce se poate scrie despre sentimentul pe care-l ai atunci când lucrezi cu camera pornită şi cu microfonul oprit şi din când în când tragi cu ochiul la monitor.
Apoi când închizi fereastra, pe monitor apare pagina albă şi vezi doar un monitor cu o pagină albă, vezi cadrul gri al monitorului şi talpa pe care stă şi te gândeşti că în spate cineva se uită la tine sau poate chiar râde sau poate chiar spune ceva amuzant în cameră, ştiind că tu nu auzi. Râsete, bătăi cu perne, jucării spânzurate pe candelabru, învârtindu-se deasupra ta, ca într-un leagăn.
Poate că ar merge înjurături cu cristoși și toți nervii întinși, elastici, dar întinși, adunați laolaltă, înjurături pe un drum pentru biciclete, în timp ce ies din oraș, într-o zonă industrială unde nu mai calcă nimeni de ani buni, înjurături urlate în comunitatea ”Bucuria Inimii” de la marginea orașului, cu case alipite și lămpi la geam, căsuțe artificiale pentru păsări și mâncare pentru păsări, adăposturi. N-o să iasă oricum nimeni.

Fetița blondă, aruncând mingea colorată de plajă spre cer.
Întindere de ape, argintiu și alb, suprafețe late și mari și liniștitoare și înjurături. Emisiuni peste emisiuni cu rețete și decorațiuni pentru case, liniște. Din când în când, arunc o privire spre geam, la umbra mea. E un bătrân în jur de șaizeci de ani, care nu se mișcă de la geam decât seara, când se duce la culcare *sau unde s-or duce săracul. În rest, aproape că ne facem cu mâna, la nouă sunt ready and able, apt pupil, vorba lui Adi, amândoi ne luăm poziția de luptători.
Netezesc pernele, cred că ar merge schimbate husele astea. Linoleu imbecil, nenorocire, floare uriașă, spectaculoasă în geam. Vreau bijuterii extravagante, din fâșii de piele împletite și gheare de animale. Minte modelată de imagini frumoase. curat_spăl vasele_fac un duş_să
Griul de afară e constant. Cred că are o formulă fixă, x grame de apă, n grame de dioxid de carbon, omulețul de la geam, vise domoale, casnice, quiet mountains, quiet dreams, quiet flicker of life’s amber. Griul de afară
lebede înghețate, cu picioarele din piele negre, prinse sub gheață. Ritualuri secrete, cu făclii și oameni dansând în costume făcut din piei de animale, mamuți, cu coarne și oase în păr. Morții s-au ridicat din morminte și au suflat spre noi.
Bărbatul aleargă după un ghemotoc alb care abia dacă se vede în zăpadă. Şi azi m-am trezit, şi azi am fost capabilă să fac şi să dreg. Iau punga mai mare şi mă gândesc: Petrecerea asta e ca vai de capul ei.
Zi însorită, picură de pe acoperişuri ca de pe clopotul unui templu budist.
power power power ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
Sunetul de bulă care se ridică de sub apă a skype-ului, conversaţie nouă!!
Întind firul de păr lucios, observ că se termină într-o bucăţică despicată pe care o rod şi o arunc pe jos.
Ce se poate scrie despre sentimentul pe care-l ai atunci când lucrezi cu camera pornită şi cu microfonul oprit şi din când în când tragi cu ochiul la monitor.
Apoi când închizi fereastra, pe monitor apare pagina albă şi vezi doar un monitor cu o pagină albă, vezi cadrul gri al monitorului şi talpa pe care stă şi te gândeşti că în spate cineva se uită la tine sau poate chiar râde sau poate chiar spune ceva amuzant în cameră, ştiind că tu nu auzi. Râsete, bătăi cu perne, jucării spânzurate pe candelabru, învârtindu-se deasupra ta, ca într-un leagăn.
Poate că ar merge înjurături cu cristoși și toți nervii întinși, elastici, dar întinși, adunați laolaltă, înjurături pe un drum pentru biciclete, în timp ce ies din oraș, într-o zonă industrială unde nu mai calcă nimeni de ani buni, înjurături urlate în comunitatea ”Bucuria Inimii” de la marginea orașului, cu case alipite și lămpi la geam, căsuțe artificiale pentru păsări și mâncare pentru păsări, adăposturi. N-o să iasă oricum nimeni.

Fetița blondă, aruncând mingea colorată de plajă spre cer.
Întindere de ape, argintiu și alb, suprafețe late și mari și liniștitoare și înjurături. Emisiuni peste emisiuni cu rețete și decorațiuni pentru case, liniște. Din când în când, arunc o privire spre geam, la umbra mea. E un bătrân în jur de șaizeci de ani, care nu se mișcă de la geam decât seara, când se duce la culcare *sau unde s-or duce săracul. În rest, aproape că ne facem cu mâna, la nouă sunt ready and able, apt pupil, vorba lui Adi, amândoi ne luăm poziția de luptători.
Netezesc pernele, cred că ar merge schimbate husele astea. Linoleu imbecil, nenorocire, floare uriașă, spectaculoasă în geam. Vreau bijuterii extravagante, din fâșii de piele împletite și gheare de animale. Minte modelată de imagini frumoase. curat_spăl vasele_fac un duş_să
Griul de afară e constant. Cred că are o formulă fixă, x grame de apă, n grame de dioxid de carbon, omulețul de la geam, vise domoale, casnice, quiet mountains, quiet dreams, quiet flicker of life’s amber. Griul de afară
lebede înghețate, cu picioarele din piele negre, prinse sub gheață. Ritualuri secrete, cu făclii și oameni dansând în costume făcut din piei de animale, mamuți, cu coarne și oase în păr. Morții s-au ridicat din morminte și au suflat spre noi.
Friday, February 11, 2011
Wednesday, February 2, 2011
da, acolo aș vrea să fiu. printre tentaculele lor.
senzația e aproape ireală, îmi imaginez un om care vorbește în aer și vede cum cuvintele se aglomerează în jurul lui și el nu mai are loc, adică nu în sensul ăla stupid, poetic, ci într-un sens aproape fizic, că îl dau afară din cameră, ca niște baloane supradimensionale, ca pe internet, cînd linkul deschide alt link, la nesfârșit, inutil și foarte decorativ. sau, mai concret, ca atunci când un tâmplar șlefuiește o bucată de lemn și în jurul lui se adună panglicile alea de lemn și rumegușul.
o altă senzație e aia când îți apeși pleoapele și vezi cercuri de lumină. și nu poți să te abții să nu apeși și mai tare, să nu te mai oprești, chiar dacă probabil nu e sănătos pentru ochi. ca în poveștile cu victimele înjunghiate, dacă scoți cuțitul din rană, o să țâșnească sângele în șuvoaie, omul se preface în stană de piatră sau se dezumflă, se dezintegrează și gata, a dispărut.
cum e când te prefaci că în cameră mai e cineva, poate un mort, cu care poți să vorbești fără să însemne nimic, fără să te sperie cineva. fizică și H2O. un corp perfect simetric, de înotător. să-i spui că e foarte frumos, să-l mângâi, fără să-l lezezi, dar sigur, morții nu se mângâie, e ilegal. sau să suni la diverse linii de ajutor, să începi să vorbești fără să-ți pese că sună sick ceea ce spui, oricum, cei care sună acolo par bolnavi, indiferent de ce spun.
> strong| strong | strong <
o altă senzație e aia când îți apeși pleoapele și vezi cercuri de lumină. și nu poți să te abții să nu apeși și mai tare, să nu te mai oprești, chiar dacă probabil nu e sănătos pentru ochi. ca în poveștile cu victimele înjunghiate, dacă scoți cuțitul din rană, o să țâșnească sângele în șuvoaie, omul se preface în stană de piatră sau se dezumflă, se dezintegrează și gata, a dispărut.
cum e când te prefaci că în cameră mai e cineva, poate un mort, cu care poți să vorbești fără să însemne nimic, fără să te sperie cineva. fizică și H2O. un corp perfect simetric, de înotător. să-i spui că e foarte frumos, să-l mângâi, fără să-l lezezi, dar sigur, morții nu se mângâie, e ilegal. sau să suni la diverse linii de ajutor, să începi să vorbești fără să-ți pese că sună sick ceea ce spui, oricum, cei care sună acolo par bolnavi, indiferent de ce spun.
> strong| strong | strong <
Exterminator Inc.
Get More: Exterminator Inc.
Tuesday, January 11, 2011
playlist, soundscapes, impressions, sensations
Monday, January 3, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)

