nimic nu mă atinge de nimic nu-mi este frică

trebuie să articulez; “îţi simţi numai scheletul”, “ai făcut mişcările astea tot timpul, acum concentrează-te la mers şi atât”; mihai a făcut cu noi gimnastică de recuperare şi nu ştiu cât de mult i-a reuşit; oricât de „neserioasă” m-am dat, oricât am zdupăit pe acolo, mi-a rămas pe creier că asist la un fals, era percepţia mea, ok sunt câteva lucruri care îmi plac, din ce în mai puţine. încâlcite, incoerente ca la amfetamina, contradictorii, şi tocmai despre asta nu e vorba, "dur ca diamantul şi blând ca o mamă", să nu le mai ceri nimic, să nu le reproşezi nimic, lent ca mişcările femeilor cyborg în bucătărie sau aiurea, strălucitoare, cu fluxul deschis

nu mă mai pot purta firesc: dovedesc impoliteţe şi brutalitate; altfel, arta funcţionează neobosită, integră în felul ei.

spin electro-magnetic brusc încărcat; endosmoză; pierderea echilibrului; greutate în a mai putea răspunde corespunzător la stimuli; mormăială; lipsa entuziasmului

mă iubesc când eşuez

nu ţâşnesc din pământ ca petrolul

îi stânjenesc pe ceilalţi:

rânjeşte spre mine cu dinţi negri

fă lipitura exact unde trebuie

(o bătaie soră cu moartea

500 de kilometri dus-întors

şi somnul)

figuri ale eşecului şi ale inadaptării; lipsa entuziasmului faţă de crizareprezentării; h.m. nu mai suportă pantofii, nu mai suportă dominarea, nici flirtul. nici ocheadele, nici orchestra de la tom şi jerry, bunăvoinţaînţelegereaacceptarea; fără sindromul peter pan, fără trupe neo, isterie sexuală explicaţii multiple