Scriind asta, nu mă iau în serios, ba chiar mă discreditez, tocmai de aceea.
A doua zi am început să mă gândesc la idioţenii, „când ai fost ultima oară în comă alcoolică, când ai tăiat ultima oară degetele cu lama, când te-ai tuns cu foarfeca singur㔺i ce motiv ai avut. Nu îndrăznesc să mai vorbesc cu 1. pentru că 1 se gândeşte la altcineva şi nu vreau să-i perturb tristeţea. Nici cu 2 nu pot vorbi, deşi aş vrea foarte mult, pentru că 2 se desface în zece bucăţi, faşele se deşiră şi firicelele de pelicule de sticlă din corpul lui se preling în urma sa. Pe 2 nu te poţi baza să zică „totul va fi bine”.3 ESTE cel mai aproape de mine, îl simt la fel de singur, deşi pare tot timpul bine dispus. Cu 3 aş putea duce o viaţă mulţumitoare, lipsită de incidente majore, plină de bucurii şi afecţiune reciprocă.Pe 4 îl iubesc. Dar cu 4 e greu de discutat, apare şi dispare tot timpul, ca electricitatea în artere. Existenţa sa decurge conform prevederilor. 2+2=4. Sub piele strigă „te omor” sub piele se mişcă granulele corozive, lalalala vreau s-o fac.Cât timp eu am fost ocupată, oamenii s-ar grupat.
când te-ai făcut praf ultima oară
şi ce motiv ai avut
No comments:
Post a Comment