rozz williams

Traheea e ruptă şi spiralele de oxigen au scăpat de sub control
navighează înainte de vreme cu corăbii goale, căutând comori demult pierdute în secole vechi, eclipsate
nu există aur să înlocuiască prietenii care se transformă în demoni şi se dezintegrează sub ochii noştri obosiţi

Da, sînt un nimic. N-am cum să mă ascund de moarte,
şi m-aş întoarce în mai puţin de-o secundă să scot ochii aceia întunecaţi, acuzatori,
aş curma viaţa acelor flori fără să clipesc,
un strat de trandafiri ofiliţi la picioarele tale.

Să trecem de marginea prăpastiei…
- de dragul jocului, presupun.

Atât de aproape şi totuşi, atât de departe.
Terminaţi cu atrocităţile de care profită doar cei care şi-au întors spatele vieţii
cu indulgenţele asezonate,
ceasuri potrivite într-o dezordine despre care nu ne-a spus nimeni nimic…

Ding dong, the bitch is dead
Laolaltă cu atâtea feţe cunoscute, urme ale antipatiilor mele
încă mai zăbovesc, nu ştiu de ce

Nu arăta spre mine cu degetul ăla artritic, bulgăre de pământ contaminat
eu nu-mi fac veacul pe tărâmurile verzi ale groazei
Invidie feroce şi piele descuamată, carne desprinsă de os, adusă în stadiu universal,
Separarea asta n-a fost dorită, dar nevoia ne-a forţat mâna…
ţesut strangulat, de nou-născut, pe rug
Filamentul ars îl dejoacă pe oricare tont.

Fructe coapte atârnă putrezite în această grădină a răutăţii pline de încântare
Centru de recuperare. Epi-centru. – simţi cum se cutremură pământul?

Timpul tresare şi rămăşiţele pasiunii se clatină puţin în vântul liniştit care-mi mângâie pielea sensibilă – îndepărtez insectele
Blestemată fii, soartă, te urăsc
Detest tot ceea ce reprezinţi
Confuzia îşi reia locul când noaptea se lasă
Cu umbre grele.
Da. Eu sînt de vină pentru tot ce n-a mers la avorturile din lumea a treia.
Să vă fut pe toţi, o să mă ascund unde vreau eu.