A bad joke without lines Punch the air, hands collapse in desperate coma My eyes pinpoint out the illusion, a bad dream these ties A stale and ugly kiss Handsome ridges melt away the layers of waste, think prodding savior eating away at raw nerve flesh ... Self-medicating ghost of times past forgotten There is no dark pride in loneliness Escape those thick heads, denounce those addictions and memory fade What?s your pleasure, pistol or syringe? ...Watch those memories Or drop dead
Wednesday, April 29, 2009
Monday, April 27, 2009
ayye, wobot
In the President’s Club, at a backroom table, a small group of wobots flash each other furtive glances and wring their hands, the secret mission still glistening inside their wires.
“We’re agreed then,” says one of the wobots.
“No way around it, far as I can see,” says another.
“Well then,” says a third, laying his aluminum hand on the table top, to be covered by other aluminum hands.
“Swarm,” they say, quietly.
“We’re agreed then,” says one of the wobots.
“No way around it, far as I can see,” says another.
“Well then,” says a third, laying his aluminum hand on the table top, to be covered by other aluminum hands.
“Swarm,” they say, quietly.
Friday, April 24, 2009
sick
because I learned to take my medicine; because I was a big boy for taking it; because I can take it like a man; because, as somebody once said, HE'S GOT MORE BALLS THAN I DO; because it is an act of courage; because it does take guts; because I'm proud of it; because I can't climb mountains; because I'm terrible at sports; because NO PAIN, NO GAIN; because SPARE THE ROD AND SPOIL THE CHILD; because YOU ALWAYS HURT THE ONE YOU LOVE
Thursday, April 9, 2009
rozz williams
Traheea e ruptă şi spiralele de oxigen au scăpat de sub control
navighează înainte de vreme cu corăbii goale, căutând comori demult pierdute în secole vechi, eclipsate
nu există aur să înlocuiască prietenii care se transformă în demoni şi se dezintegrează sub ochii noştri obosiţi
Da, sînt un nimic. N-am cum să mă ascund de moarte,
şi m-aş întoarce în mai puţin de-o secundă să scot ochii aceia întunecaţi, acuzatori,
aş curma viaţa acelor flori fără să clipesc,
un strat de trandafiri ofiliţi la picioarele tale.
Să trecem de marginea prăpastiei…
- de dragul jocului, presupun.
Atât de aproape şi totuşi, atât de departe.
Terminaţi cu atrocităţile de care profită doar cei care şi-au întors spatele vieţii
cu indulgenţele asezonate,
ceasuri potrivite într-o dezordine despre care nu ne-a spus nimeni nimic…
Ding dong, the bitch is dead
Laolaltă cu atâtea feţe cunoscute, urme ale antipatiilor mele
încă mai zăbovesc, nu ştiu de ce
Nu arăta spre mine cu degetul ăla artritic, bulgăre de pământ contaminat
eu nu-mi fac veacul pe tărâmurile verzi ale groazei
Invidie feroce şi piele descuamată, carne desprinsă de os, adusă în stadiu universal,
Separarea asta n-a fost dorită, dar nevoia ne-a forţat mâna…
ţesut strangulat, de nou-născut, pe rug
Filamentul ars îl dejoacă pe oricare tont.
Fructe coapte atârnă putrezite în această grădină a răutăţii pline de încântare
Centru de recuperare. Epi-centru. – simţi cum se cutremură pământul?
Timpul tresare şi rămăşiţele pasiunii se clatină puţin în vântul liniştit care-mi mângâie pielea sensibilă – îndepărtez insectele
Blestemată fii, soartă, te urăsc
Detest tot ceea ce reprezinţi
Confuzia îşi reia locul când noaptea se lasă
Cu umbre grele.
Da. Eu sînt de vină pentru tot ce n-a mers la avorturile din lumea a treia.
Să vă fut pe toţi, o să mă ascund unde vreau eu.
navighează înainte de vreme cu corăbii goale, căutând comori demult pierdute în secole vechi, eclipsate
nu există aur să înlocuiască prietenii care se transformă în demoni şi se dezintegrează sub ochii noştri obosiţi
Da, sînt un nimic. N-am cum să mă ascund de moarte,
şi m-aş întoarce în mai puţin de-o secundă să scot ochii aceia întunecaţi, acuzatori,
aş curma viaţa acelor flori fără să clipesc,
un strat de trandafiri ofiliţi la picioarele tale.
Să trecem de marginea prăpastiei…
- de dragul jocului, presupun.
Atât de aproape şi totuşi, atât de departe.
Terminaţi cu atrocităţile de care profită doar cei care şi-au întors spatele vieţii
cu indulgenţele asezonate,
ceasuri potrivite într-o dezordine despre care nu ne-a spus nimeni nimic…
Ding dong, the bitch is dead
Laolaltă cu atâtea feţe cunoscute, urme ale antipatiilor mele
încă mai zăbovesc, nu ştiu de ce
Nu arăta spre mine cu degetul ăla artritic, bulgăre de pământ contaminat
eu nu-mi fac veacul pe tărâmurile verzi ale groazei
Invidie feroce şi piele descuamată, carne desprinsă de os, adusă în stadiu universal,
Separarea asta n-a fost dorită, dar nevoia ne-a forţat mâna…
ţesut strangulat, de nou-născut, pe rug
Filamentul ars îl dejoacă pe oricare tont.
Fructe coapte atârnă putrezite în această grădină a răutăţii pline de încântare
Centru de recuperare. Epi-centru. – simţi cum se cutremură pământul?
Timpul tresare şi rămăşiţele pasiunii se clatină puţin în vântul liniştit care-mi mângâie pielea sensibilă – îndepărtez insectele
Blestemată fii, soartă, te urăsc
Detest tot ceea ce reprezinţi
Confuzia îşi reia locul când noaptea se lasă
Cu umbre grele.
Da. Eu sînt de vină pentru tot ce n-a mers la avorturile din lumea a treia.
Să vă fut pe toţi, o să mă ascund unde vreau eu.
Subscribe to:
Posts (Atom)